Una din nemulţumirile mele, să-i spunem culturală de dragul articolului, este că o mare parte din scriitorii şi jurnaliştii patriei scriu în continuare conform normelor de pe vremea lui Ceauşescu. Nu cu „sunt” ci cu „sînt”. Nu cu „â” ci cu „î”. Au tot dreptul, spun mulţi. De mulţi ani. Nu e chiar aşa. Normele actuale ale Academiei ar merita să fie respectate. Nu sunt respectate. Şi nu sunt respectate pentru că normele Academiei Române nu au statut de lege. Şi, probabil, nici aşa nu ar fi respectate, chiar şi în ipoteza că legea ar prevedea şi sancţiuni. Nu se respectă aceste norme ale unei veritabile şi venerabile instituţii culturale, pentru că aşa vor ei. Au impus această „regulă” după decembrie 1989 şi pace! Nu ai ce să le faci, decât să constaţi că fiecare scrie după cum îi vrea tastatura sau pixul ori, mai prudent, imparţial ca tot românul, să „respecţi ortografia autorului”.
În plină nebunie politică şi socială, cauzată şi de referendumul din 29 iulie, a scrie despre o problemă de formă, şi nu una de fond (aşa s-ar putea interpreta într-o primă instanţă), poate fi interpretat ca o nouă nebunie sau aflare în treabă. Numai că şi această poveste (amintită de mine de mai multe ori, de-a lungul anilor, la această rubrică) dă socoteală, în mic, de bulibăşeala generalizată din scumpa noastră patrie.
Piruetele „intelectualilor” (şi nu numai ale lor) ce astăzi îl apără pe Băsescu, strigând ca din gură de şarpe că în România are loc o „lovitură de stat”, ţin şi de nerespectarea unor norme, reguli, legi. De pildă: organizarea referendumului este constituţională.
Aşa că vă sugerez şi eu să participaţi duminică la referendum şi să vă exprimaţi, cum doriţi, opţiunea: Da sau Nu pentru demiterea preşedintelui suspendat. Eu o să votez cu DA, şi pentru că m-am săturat de toţi cei care, de pildă, scriu ca pe vremea lui Ceauşescu, dar sunt straşnici apărători ai democraţiei capitaliste. Aşa cum ei ne cer să le respectăm ortografia, aşa pot şi ei să ne respecte opţiunea. La vot.
Daniel Sauca
